e ovviamente a Tarquet che ha mantenuto la parola
grazie ad entrambi di esistere
inizio con la trascrizione di un classico per l'estate
A minchia au suli
A minchia au suli nun ci po stari
picchi s'abbrucia tu n'a poi chiù usari
e ghietti i schizzi picchi tu abbruci
e quando impacchi invece ai tu fai vuci
...e ci canusciu ca s'affruntunu e in faccia ciannu un tagghiu....
A minchia au suli n'a po lassari
ti ll'ha tiniri comu fussi na figghia tua
ammucciatilla sa vo bbeni e sta attendo nzo ccu fai
picchi sa peddi nautra minchia nun cill'hai
IDOLO